CONSILIUL LEGISLATIV

Aviz nr. 183 / 2012

Dosar nr. 203 / 2012

AVIZ

referitor la proiectul de Lege privind energia electrică şi organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei

Analizând proiectul de Lege privind energia electrică şi organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, transmis de Secretariatul General al Guvernului cu adresa nr.38 din 09.03.2012,

CONSILIUL  LEGISLATIV

În temeiul art.2 alin.1 lit.a) din Legea nr.73/1993, republicată şi art.46(2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Legislativ,

Avizează favorabil proiectul de lege, cu următoarele observaţii şi propuneri:

1. Proiectul de lege are ca obiect stabilirea cadrului de reglementare pentru desfăşurarea activităţilor în sectorul energiei electrice şi al energiei termice produse în cogenerare, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie în condiţiile de accesibilitate, disponibilitate şi suportabilitate şi cu respectarea normelor de siguranţă, calitate şi protecţie a mediului.

Totodată, prin prezentul proiect se propune abrogarea Legii energiei electrice nr.13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.51 din 23 ianuarie 2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin conţinutul său normativ, proiectul face parte din categoria legilor organice, prima Cameră sesizată fiind Senatul, în conformitate cu prevederile art.75 alin.(1) din Constituţia României, republicată.

2. Din punct de vedere al dreptului european, demersul legislativ de faţă cade sub incidenţa reglementărilor europene statuate la nivelul UE, subsumate Politicii europene în domeniul energiei, integrate  segmentului legislativ rezervat - Electricităţii.

În raport cu obiectul specific de reglementare, la nivelul dreptului european derivat, prezintă incidenţă directă dispoziţiile Directivei nr.2009/72/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piaţa internă a energiei şi de abrogare a Directivei nr.2003/54/CE, prevederi  pe care iniţiatorii,  conform art.288 din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene (TFUE) - parte integrantă a Tratatului de la Lisabona,  îşi propune să le transpună integral la nivelul legislaţiei naţionale de profil, îndeplinindu-se astfel angajamentele asumate de România prin Tratatul de aderare la UE, aşa cum a fost ratificat prin Legea nr.157/2005.

Menţionăm că adoptarea Directivei nr.2009/72/CE concretizează la nivelul instituţiilor Uniunii Europene eforturile şi preocupările constante ale acestora îndreptate în direcţia consolidării Pieţei Interne a energiei electrice, implementate începând cu anul 1999, prin eliminarea obstacolelor existente în cadrul acesteia în ceea ce  priveşte vânzarea de energie electrică în condiţii de egalitate, fără discriminare sau vreun dezavantaj în cadrul Uniunii. Mai mult decât atât, noua directivă în materie asimilează siguranţa alimentării cu energie electrică cu o problematică vitală pentru dezvoltarea societăţii europene, pentru punerea în aplicare a unei politici durabile privind schimbările climatice şi pentru încurajarea concurenţei pe piaţa internă, perspectivă din care interconexiunile transfrontaliere se impun a fi dezvoltate pe mai departe, pentru asigurarea alimentării cu energie, la cele mai competitive preţuri.

Prin urmare, normele Directivei nr.2003/54/CE, pe care le înlocuieşte Directiva nr.2009/72/CE, nu s-au dovedit efective şi eficace, îndeosebi în ceea ce priveşte necesitatea constantă a asigurării unei separări juridice şi funcţionale între activităţile de producere şi de furnizare a energiei electrice, imperativ pe care actul european abrogator îşi propune să-l atingă, în principal prin eliminarea stimulării întreprinderilor integrate vertical de a exercita o discriminare asupra concurenţilor în ceea ce priveşte accesul la reţea şi  investiţii. În acest sens, separarea proprietăţii, care implică desemnarea proprietarului reţelei ca operator de sistem şi independenţa sa faţă de orice interese legate de furnizare şi producere, se constituie într-o modalitate eficace şi certă de soluţionare a eventualelor conflicte de interese şi totodată de garantare a  siguranţei alimentării, în contextul unei pieţe interne a energiei electrice, în care se vor regăsi mai multe tipuri de organizare a pieţei şi asupra cărora statele membre vor decide, măsurile dispuse de fiecare stat în parte necesitând asigurarea condiţiilor de concurenţă echitabile, fundamentate pe cerinţele prioritare de interes general.

            Din acest punct de vedere, transpunerea la nivelul dreptului intern  a dispoziţiilor acestui act juridic european - Directiva nr.2009/72/CE reprezintă o necesitate stringentă, în raport cu obligaţiile ce revin statului român pe linia conformării cu normele directivei, un demers ce se justifică cu atât mai mult cu cât termenul limită de transpunere, prevăzut la art.49 din directivă,  anume data de 3  martie  2011, este unul evident depăşit.

Din analiza comparativă întreprinsă asupra proiectului, în raport cu dispoziţiile  Directivei nr.2009/72/CE, susceptibile de a fi preluate în ansamblul lor la nivelul legislaţiei naţionale, a rezultat că iniţiatorul a reuşit să atingă finalitatea propusă a demersului său, asigurând, într-o manieră corectă şi adaptată realităţilor naţionale, transpunerea integrală a normelor acestui act juridic european.

Astfel, în principal, au fost preluate atât aspectele privind stabilirea domeniului de reglementar a obiectivelor de bază, cele cu caracter terminologic, precum şi ansamblul normelor de fond privitoare la organizarea sectorului energiei electrice, la exploatarea sistemelor de transport, inclusiv reglementarea operatorilor independenţi, la exploatarea sistemelor de distribuţie, organizarea accesului la sistem al terţelor părţi, dar şi cele procedurale, precum sunt normele aferente autorizării capacităţilor de producere a acestui tip de energie ori cele de natură instituţională referitoare la desemnarea, independenţa, competenţa şi obiectivele autorităţilor naţionale de reglementare în materie - în cazul României, Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), căreia îi revin la nivel naţional  responsabilităţi precise în ceea ce priveşte elaborarea, stabilirea şi monitorizarea aplicării ansamblului de reglementări, necesar funcţionării sectorului şi pieţei energiei electrice, în condiţii de eficienţă, concurenţă, transparenţă şi protecţie a consumatorilor, în acord cu exigenţele UE.

Dincolo de preluarea normelor corespunzătoare ale directivei la nivel intern, acelaşi demers legislativ creează, totodată, premisele legale necesare aplicării directe şi obligatorii în spaţiul juridic naţional a prevederilor Regulamentului (CE) nr.714/2009 privind condiţiile de acces la reţea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr.1228/2003, relevante fiind, în acest sens, dispoziţiile din proiect referitoare la stabilirea unor fapte cu caracter contravenţional, derivate din nerespectarea prevederilor regulamentului, precum şi a sancţiunilor corespunzătoare săvârşirii unor asemenea fapte.

Nu în ultimul rând, dată fiind abrogarea Legii energiei electrice nr.13/2007, concomitent intrării în vigoare a prezentului demers legislativ, proiectul asigură inclusiv transpunerea şi a altor dispoziţii europene incidente, preluate ca atare, anterior,  prin această lege, cu modificările şi completările ulterioare, precum cele ale Directivei nr.2005/89/CE privind măsurile menite să garanteze siguranţa aprovizionării cu energie electrică şi investiţiile în infrastructuri, cu caracter integral, respectiv ale Directivei nr.2004/8/CE privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei şi de modificare a Directivei nr.92/42/CEE, cu caracter parţial, îndeplinindu-se astfel obligaţiile de stat membru UE, ce incumbă României.

Cu caracter formal, semnalăm menţionarea printre dispoziţiile proiectului analizat, a Directivei nr.2009/72/CE, în condiţiile în care prezentul demers legislativ asigură transpunerea integrală a normelor acestui act juridic european, motiv pentru care propunem eliminarea unor asemenea trimiteri în text. În acelaşi sens, propunem a fi înlocuite, deopotrivă, trimiterile din text la alte directive europene, de exemplu Directiva nr.98/34/CE, Directiva nr.78/660/CEE, cu actele normative interne prin care s-a asigurat transpunerea corespunzătoare în legislaţia naţională a acestor norme juridice europene.

Faţă de cele de mai sus, apreciem că elaborarea prezentului proiect se înscrie pe coordonatele armonizării legislaţiei naţionale cu normele comune aferente pieţei interne a energiei electrice, asigurând în acest sens transpunerea integrală a dispoziţiilor Directivei  nr.2009/72/CE la nivelul dreptului intern, fiind îndeplinite astfel obligaţiile de stat membru al UE, ce revin României.

3. Semnalăm că în varianta transmisă spre avizare, proiectul legii nu are titlu. Întrucât, potrivit prevederilor art.41 alin.(1) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, titlul actului normativ trebuie să reflecte obiectul reglementării exprimat sintetic - care, în cazul de faţă este prevăzut la art.1 alin.(1) - propunem următoarea redactare:

„Legea energiei electrice şi a energiei termice

produse în cogenerare”

4. În tot cuprinsul proiectului, pentru respectarea uzanţei redactării actelor normative cu o întindere mare, structurate pe capitole, formele abreviate „CAP.I”, „CAP.II”, „CAP.III” ş.a.m.d. trebuie redate sub forma „CAPITOLUL I”, „CAPITOLUL II”, „CAPITOLUL III” ş.a.m.d..

5. La art.1 alin.(2) lit.a), având în vedere că potrivit, prevederilor art.37 alin.(3) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, exprimarea prin abrevieri a unor denumiri se poate face numai prin explicitare în text, la prima folosire, este necesară înlocuirea abrevierii „SEN” prin sintagma „Sistemul electroenergetic naţional, denumit în continuare SEN”.

Reiterăm observaţia pentru toate situaţiile similare din cadrul proiectului.

6. La art.3 partea introductivă (care este redată de două ori)  trebuie reformulată în acord cu uzanţa redactării actelor normative ce conţin definiţii, astfel:

„În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:”.

7. La art.8 alin.(4) lit.d), pentru mai multă precizie, este necesară redarea titlului actului normativ invocat, precum şi a intervenţiilor legislative suferite de acesta, în următoarea redactare: „Legea-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice nr.284/2010, cu modificările ulterioare”.

Reiterăm observaţia, referitor la precizarea intervenţiilor legislative asupra Legii-cadru nr.284/2010 şi pentru art.12 alin.(3) şi (4), precum şi pentru art.105 alin.(1). Menţionăm că, la aceste articole, pentru simplificarea textului, nu mai trebuie menţionat titlul legii.

8. La art.9 părţile introductive ale alin.(4) şi (5), sugerăm înlocuirea cuvântului „cerinţe” cu termenul „condiţii” mai adecvat în contextele date.

9. La art.12 alin.(1), pentru o exprimare proprie stilui normativ, propunem înlocuirea expresiei „stabilite la” prin expresia „prevăzute la”.

10. La art.14 alin.(1) lit.j), pentru claritatea textului, propunem înlocuirea sintagmei „a obligaţiilor prevăzute de legislaţia naţională şi Uniunii Europene în domeniu” cu formularea „a obligaţiilor prevăzute de legislaţia naţională şi de legislaţia Uniunii Europene în domeniu”.

            La lit.l), propunem înlocuirea sintagmei „în temeiul prezentei legi” prin sintagma „potrivit dispoziţiilor prezentei legi”.

            La alin.(2), semnalăm că norma de trimitere este eronată, menţionându-se în mod greşit Hotărârea Guvernului nr.1016/2007, act normativ care aprobă indicatorii tehnico-economici ai obiectivului de investiţii „Spitalul Judeţean de urgenţă”, judeţul Prahova. Este necesară revederea normei.

            La alin.(14), este necesară redarea completă a titlului Legii nr.52/2003 privind transparenţa decizională în administraţia publică, cu completările ulterioare.

11. La art.16 alin.(4), este necesară înlocuirea sintagmei „aprobat prin ordin ANRE” prin sintagma „aprobat prin ordin al preşedintelui ANRE”.

            La alin.(7), pentru o redactare conform normelor de tehnică legislativă, este necesară eliminarea primei paranteze de la lit.(a)-(k).

12. La art.17 alin.(1), nu sunt respectate prevederile art.49 alin.(2) din Legea nr.24/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora o enumerare distinctă marcată cu o literă nu poate cuprinde la rândul ei o altă enumerare şi nici alineate noi.

Propunem resistematizarea textului, în conformitate cu prevederile alin.(3) ale aceluiaşi articol, potrivit cărora dacă ipoteza marcată cu o literă necesită o dezvoltare sau o explicare separată, aceasta se face printr-un articol distinct care să urmeze ultimei enumerări.

Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare din cadrul proiectului.

La alin.(3), sintagma din finalul textului „deţinută cu un alt titlu legal” imprimă normei propuse un caracter confuz, căci se poate vorbi despre deţinere în proprietate, nicidecum despre o proprietate deţinută cu alt titlu legal. Este necesară clarificarea sa.

13. Recomandăm eliminarea normei de la art.18 alin.(2), care este superfluă.

Pe cale de consecinţă, alin.(3) şi (4) se vor renumerota în mod corespunzător.

14. La art.19 alin.(2), este necesară reconsiderarea normei propuse, întrucât aceasta vine să schimbe instituţia juridică a servituţilor şi a uzului, astfel cum acestea sunt reglementate de Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată. Astfel, art.755 alin.(1) din legea menţionată defineşte servitutea ca fiind sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea unui imobil având alt proprietar, iar potrivit art.749 din acelaşi act normativ, uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia şi de a-i culege fructele numai pentru nevoile proprii şi ale familiei sale. Or, din aceste dispoziţii rezultă indubitabil că norma propusă nu se încadrează în niciuna din aceste ipoteze. Dacă vechiul Cod civil prevedea în mod expres, la art.586, posibilitatea stabilirii prin lege a servituţior având ca obiect utilitatea publică, reglementarea actuală nu permite instituirea unor asemenea drepturi de uz şi de servitute, ci a unor limitări ale dreptului de proprietate, în interes public (art.602). În acest sens, menţionăm că art.621 din noul Cod civil instituie în sarcina proprietarului obligaţia de a permite trecerea prin fondul său a reţelelor edilitare care deservesc fonduri învecinate sau din aceeaşi zonă, de natura conductelor de apă, gaz sau altele asemenea, a canalelor şi a cablurilor electrice, subterane sau aeriene, după caz, precum şi a oricăror alte instalaţii sau materiale cu acelaşi scop (alin.(1)). Această obligaţie subzistă doar pentru situaţia în care trecerea prin altă parte nu ar fi posibilă ori ar fi periculoasă sau foarte costisitoare (alin.(2)). În toate cazurile însă, proprietarul are dreptul la o justă despăgubire, iar dacă este vorba despre utilităţi noi, despăgubirea trebuie să fie prealabilă (alin.(3)). De la acest drept de trecere sunt exceptate clădirile, curţile şi grădinile acestora, dacă trecerea are ca obiect conducte şi canale subterane, în cazul în care acestea sunt utilităţi noi  (alin.(4)).

Formulăm aceeaşi observaţie pentru toate situaţiile similare din cadrul proiectului.

15. La art.21 alin.(4), este necesară reanalizarea şi reformularea corespunzătoare a sintagmei „proprietarul bunurilor, terenurilor şi activităţilor”, având în vedere, pe de o parte, că terenurile intră în categoria mai largă a bunurilor, iar pe de altă parte că nu se poate face vorbire despre un proprietar al activităţilor.

16. La art.23 alin.(2), recomandăm reanalizarea normei propuse, întrucât nu reies în mod clar situaţiile în care obligaţiile de serviciu public se stabilesc de către Guvern sau de către ANRE prin reglementări ce vor fi notificate Comisiei Europene ori prin licenţe sau autorizaţii de înfiinţare.

Totodată, sintagma „hotărâre de guvern” trebuie înlocuită cu sintagma „hotărâre a Guvernului”.

Reiterăm această ultimă observaţie pentru toate situaţiile similare din cadrul proiectului.

17. La art.24 alin.(1), pentru concizia normei propuse, sugerăm reformularea textului, astfel:

„(1) Terenul necesar înfiinţării şi funcţionării capacităţii energetice este fie proprietate privată a unui terţ sau a titularului autorizaţiei,  fie proprietate publică”.

La alin.(2), prin folosirea sintagmei „solicitantul autorizaţiei de înfiinţare are ca primă opţiune cumpărarea terenului de la proprietar” nu se înţelege dacă iniţiatorii au avut în vedere instituirea unui drept de preemţiune, în condiţiile art.1730 şi următoarele din  Legea nr.287/2009 privind Codul civil, republicată, sau posibilitatea cumpărării terenului alternativ cu posibilitatea exproprierii. Astfel, din modul în care este redactat textul, se poate interpreta în mod eronat că solicitantul autorizaţiei beneficiază de un drept de preemţiune, iar dacă nu îşi exercită acest drept, are posibilitatea de a iniţia procedura legală de expropriere a noului proprietar. Apreciem că este necesară clarificarea normei propuse.

18. Semnalăm că potrivit normelor de tehnică legislativă o secţiune trebuie structurată în cel puţin două articole, iar Secţiunea a 2-a este structurată într-un singur articol.

Pe cale de consecinţă, recomandăm reanalizarea textului.

Observaţia este valabilă şi pentru Secţiunea a 3-a.

19. La art.25 alin.(3), pentru corectitudinea redactării, este necesară redarea cu majusculă a termenului „secţiunii” din expresia „secţiunii 1”.

20. La art.27, propunem ca alin.(3), (4) şi (5) să fie redate într-un articol distinct, art.28, întrucât nu se încadrează tematic în art.27.

Pe cale de consecinţă, articolele subsecvente se vor renumerota în mod corespunzător.

21. La art.29 alin.(2) lit.e), este necesară redarea abreviată a termenului „literei” din expresia „literei b)”.

22. La art.30 alin.(6), pentru fluenţa textului, propunem înlocuirea sintagmei „cum ar fi durată, regulile ...” prin sintagma „cum sunt durata, regulile ...”.

23. La art.32 alin.(6), sugerăm revederea tezei a doua, întrucât clienţii eligibili sunt prevăzuţi la prima teză a acestui alineat.

24. La art.35 lit.g), pentru cursivitatea exprimării, recomandăm înlocuirea expresiei „raport anual”, cu sintagma „un raport anual”.

25. La art.38 alin.(7), pentru o exprimare adecvată stilului normativ, propunem înlocuirea sintagmei „Pe lângă decizia de certificare” prin sintagma „Împreună cu decizia de certificare”.

26. La art.39 alin.(3), pentru un stil normativ adecvat, recomandăm înlocuirea sintagmei „motivele acestei decizii” prin sintagma „motivarea acestei decizii”.

27. La art.41 alin.(2) partea introductivă, pentru o exprimare proprie stilului normativ, propunem înlocuirea expresiei „menţionate la” prin expresia „prevăzute la”.

Reiterăm această observaţie pentru toate situaţiile similare din proiect.

28. La art.43 alin.(7), pentru respectarea succesiunii literelor alfabetului, enumerările de la lit.r) şi s), postpuse lit.p), trebuie identificate prin lit.q) şi r).

29. La art.44 alin.(1) lit.d), pentru rigoarea redactării, propunem înlocuirea sintagmei “în temeiul literei b)” prin sintagma “potrivit prevederilor lit.b)”.

30. La art.46, pentru o redactare unitară cu alte acte normative, sintagmele “din 3 în 3 luni” şi “ultimelor 3 luni”, trebuie redate astfel:  “din trei în trei luni” şi, respectiv, “ultimelor trei luni”.

31. La art.53 alin.(2) şi (3), pentru rigoarea exprimării, propunem eliminarea termenului “atunci” din expresiile “atunci operatorul” şi respectiv “atunci proprietarul”.

32. La art.55 alin.(2), pentru a nu crea impresia unui nou alineat nemarcat, teza a doua trebuie redată în continuarea primei teze.

La alin.(3) este necesară reanalizarea şi reformularea sintagmei “vor fi implementate cel târziu până la data de 30 iunie 2007”, urmând a se prevedea o dată ulterioară intrării în vigoare a prezentului proiect de lege.

Totodată, sintagma “specificate la alin.(1) şi (2)”, din partea finală a alin.(3) trebuie înlocuită prin sintagma “prevăzute la alin.(1) şi (2)”.

33. La art.57 alin.(1), pentru o exprimare adecvată din punct de vedere normativ, este necesară scrierea sintagmei “alineatului (4)” sub forma “alin.(4)”.

La alin.(2) lit.a), este necesară revederea trimiterii la art.42 alin.(4), întrucât art.42 este structurat doar în trei alineate.

La alin.(4), întrucât potrivit normelor de tehnică legislativă, derogarea operează de la un act normativ la altul, propunem ca norma să debuteze cu sintagma “Dispoziţiile alin. (2) se aplică …”.

34. La art.58 alin.(3), pentru un stil normativ adecvat, propunem înlocuirea sintagmei “investiţiilor de la alin.(1) şi (2)” prin sintagma “investiţiilor prevăzute la alin. (1) şi (2)”.

35. La art.62 alin.(2), întrucât actele normative îşi produc efectele juridice de la data intrării lor în vigoare, sintagma “de la data publicării prezentei legi” trebuie înlocuită prin sintagma “de la data intrării în vigoare a prezentei legi”.

36. La art.65 alin.(2), pentru claritatea redactării, sugerăm înlocuirea sintagmei “sau convenită de părţi” prin sintagma “sau pe o perioadă convenită de părţi”.

La alin.(4) lit.a), întrucât sustragerea de energie electrică constituie infracţiunea de furt, norma propusă se plasează în materie penală, iar potrivit Codului de procedură penală, hotărârile judecătoreşti nu cunosc caracter de irevocabilitate. De aceea, este necesară înlocuirea sintagmei „hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă” prin sintagma „hotărâre judecătorească definitivă”.

Reiterăm observaţia şi pentru art.68 alin.(3).

37. La art.69, pentru corelare cu norma propusă la art.65 alin.(3), propunem ca alin.(1) să reţină, în cadrul enumerării drepturilor clientului final, şi dreptul de a denunţa unilateral contractul de furnizare.

La lit.d) a aceluiaşi alineat, pentru corectitudinea redactării, este necesară înlocuirea sintagmei  „furnizorului său operatorului de distribuţie” prin sintagma „furnizorului sau operatorului de distribuţie”.

            La lit.k), menţionăm că Legea nr.192/2006 a suferit intervenţii legislative. Ca urmare, pentru o informare completă asupra actului normativ la care se face trimitere, după titlu trebuie introdusă sintagma „cu modificările şi completările ulterioare”.      

38. La art.73 alin.(2), pentru o exprimare adecvată contextului, sugerăm înlocuirea expresiei „În condiţiile în care” cu expresia „În situaţia în care”.

39. La art.82 lit.c), pentru claritatea exprimării, sugerăm ca sintagma „clienţilor prevăzuţi la art.62 alin.(1) în condiţiile art.29” să fie redată sub forma „clienţilor prevăzuţi la art.62 alin.(1), cu respectarea prevederilor art.29”.

Reiterăm această observaţie şi pentru lit.h).

40. La art.91, pentru respectarea uzanţei în redactarea actelor normative, sugerăm ca sintagma „în condiţiile art.93” să fie redată „potrivit prevederilor art.93”, observaţie valabilă pentru toate situaţiile similare din proiect.

41.        La art.99 alin.(3), pentru corectitudinea redactării, sintagma „infracţiunile prevăzute la alin.(1)-(2)” trebuie înlocuită cu sintagma „infracţiunile prevăzute la alin.(1) şi (2)”.

42.        La art.100 alin.(1) pct.19, norma trebuie să debuteze cu expresia „Nerespectarea cerinţelor de independenţă a operatorului de distribuţie sau a operatorului de transport”.

            La pct.21, pentru a răspunde exigenţelor de tehnică legislativă,  sintagma „din prezenta lege” trebuie eliminată.

            La alin.(4), menţionăm că, potrivit Ordonanţei Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul sancţiunii cu amenda, actul normativ trebuie să stabilească limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori. Prin urmare, norma propusă trebuie completată, în sensul prevederii şi a  cotei procentuale din cifra de afaceri care reprezintă limita minimă a amenzii.

            Referitor la teza a doua, pentru un spor de rigoare normativă, este necesară stabilirea unui termen în care ar urma să fie repetată săvârşirea contravenţiei.

43. Semnalăm că norma din cuprinsul art.103 mu este necesară, întrucât persoanele abilitate să aplice sancţiunile contravenţionale sunt deja prevăzute la art.100 alin.(3).

            Totodată, referirea la aplicarea sancţiunii contravenţionale „prin proces-verbal de constatare şi sancţionare” este superfluă, întrucât, potrivit art.101, contravenţiilor prevăzute la art.100 alin.(1) le sunt aplicabile prevederile Ordonanţei Guvernului nr.2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.180/2002, cu modificările şi completările ulterioare, deci inclusiv dispoziţiile art.21 alin.(1) din acest act normativ. Menţionăm că, potrivit acestora, în lipsa unor dispoziţii contrare din actul normativ de stabilire şi sancţionare a contravenţiilor, sancţiunea se aplică de agentul constatator prin procesul verbal de constatare.

            Având în vedere cele de mai sus, este necesară eliminarea art.103. Pe cale de consecinţă, articolele subsecvente urmează a fi renumerotate.

44.        La art.104 alin.(2), este necesară menţionarea editorialului în care au fost publicate actele normative care se vor abroga total sau parţial, inserată imediat după titlu.

PREŞEDINTE

dr. Dragoş   ILIESCU

Bucureşti

Nr.183/13.03.2012